Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Martie 2009

Un gandac a cazut de pe tavan pe cutia de metal de pe birou. Cu toartele in sus! Ce pula cauta un gandac pe tavan?!? PE TAVAN!!! Demisionez, nu pot lucra iar in stres. Pana atunci ma duc sa vomit.

Read Full Post »

Random folosind, Lorena ar fi avut trupa “Race Card” cu care scotea albumul cu tot cu poza “Sorry for the Browns”. Si mi s-a parut simpatica indeletinicirea si si-asa imi terminasem treaba, asa ca iata:

screenshot002Trupa-i Scots Dumpy, iar albumul „Our lives offended by someone”. Hai ca nu-i rau, m-as putea lansa. In muzica, zic.

Read Full Post »

Detest personalul din fast-food-urile consacrate ca brand. Da, da, de Mc şi KFC zic. Nu ştiu şi nici nu vreau să ştiu dacă el – personalul – este îndobitocit pe parcurs sau pentru defectul asta este angajat, cert e ca el, personalul, este un dobitoc. Da!

Nu agreez comunicarea excesivă din partea mea decât în cazuri extreme – „alcoolul dăunează grav sănătăţii”. În rest, scutiţe-moa. Iar pentru că probabil că undeva în străfundul creierului ştiu că nu este bine să mă îndop cu mâncăruri din astfel de localuri, încerc să ies la fel de repede cum am intrat, dar cu ceva la pachet. Totul decurge pe cât de logic pe atât de normal, după mine. Mă salută, iar eu salut şi spun ce vreau. Şi apoi aştept să mi se dea. Dar nu! Dupa ce eu îmi spun lecţia, angajaţii simt nevoia să mă întrebe din ea ori pe lângă ea, poate n-am învăţat-o bine. Exemplu: „O cola mică şi un puişor la pachet, vă rog. Atât.” Să mori tu că atât! „Cola mică, medie, mare?”, „Cartofi doriţi?”, „O plăcintă?”, „Aici sau la pachet?”. Ba tu să mori, angajatule!

Şi la întrebarea „de ce mai iei de acolo?” ori ceva asemănător, dar pe aceeaşi idee, raspunsul este „pentru ca pot” cu riscul de a nu avea ultimul cuvânt şi a primi replica atunci şi ei pot”.

P.S.: Au scumpit cafeaua la Spring. Cu 50 de bani. Adică au băgat taxă pe brioşa aia de o dădeau pe degeaba înainte, lângă cafea. Ce chestie.

Read Full Post »