Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Ianuarie 2011

Iar acum: Kulturhaus. Cult deloc, haos total.

Mă-ndreptam sâmbăta ce-a trecut cu paşi grăbiţi spre fostul Twice, actualmente Kulturhaus. Nu ştiu exact ce putrezise în capul meu de am luat-o pe un astfel de drum, cert este că ceva putrezise. Ş-am ajuns, după mult frig şi mult omăt în căciula-mi de eschimos-flocos.

HAOS. Fix la intrare, pe dreapta, este garderoba, loc în care am crezut iniţial că-i adunată toată plebea din club cu pretextul că şi-a uitat ceva în gecile şi paltoanele şi toate celelalte boarfe de şi le-a lăsat la, desigur, garderobă. Dar nu. Acolo era punctul în care se găseau toţi nefericiţii care nu mai aveau loc pe un umeraş şi stăteau aşa, la coadă, citind de zor pancarta aia imensă cu „NU MAI SUNT LOCURI”, dar degeaba.

M-am plictisit relativ repede să aştept nimic, aşa că mi-am zis să merg să petrec, ‘oi găsi eu un loc în care sa-mi atârn rufa cu care m-am împachetat înainte să m-avânt în larga lume. Ăm, cum să explic eu aşa, m-am înşelat. Amarnic! N-aveam unde să mă pun pe mine, dar cârpa pe post de geacă de-am scos-o în societate – să mai vadă şi ea cum se trăieşte noaptea alături de tineretul din ziua de azi.

Totuşi, am urcat, am coborât, iar am urcat, m-am debusolat total, m-am strâns într-un colţ ca să mă zgâiesc la lume şi mi-am zis: „Mna, futu-i, eu plec. Geacă, tu vii?”. Şi, totuşi, am mai zăbovit puţin la garderobă, la cererea publicului ce mă întovărăşea, aşteptând să se pogoare pe vreo rază alb-gălbuie şi sfinţită vreun Isus care să facă vreo minune. Dar cred că era la bar, bând al 7-lea shot de Jäger, intonând din când în când „Ale-Alejandro, Ale-Alejandro”. Aşa că n-am mai aşteptat ş-am luat-o pe drumul care ducea spre revigorarea creierului, mai ales pe partea aia de putrezise.

Plus că mie nu „Alejandro” îmi place.

Read Full Post »

In Cetatea de pe Dealul Grădiştei părea să domnească liniştea. Brusc, Diurpaneus deschise speriat ochii. Visa un balaur care urla cât îl ţineau toate cele 7 capete, ţinând o periuţa ciufulită în mână.

– Coae, unde-i pasta de dinţi? Coae!! Unde-i baia în bordelu’ ăsta al vostru?!?

– Barză, brad, cioc.

Era Dacius Maximus, răvăşit tot, după ce petrecuse întreaga noapte, de la Nistru pân’ la Tisa ori ceva de genu’ ăsta. Diurpaneus îi aruncă un tub mic şi galben de Super Cristal şi se întoarse pe partea cealaltă.

– Mersi, bă!

–  Codru, baligă, stejar.

– Nu mai pot să dorm de miros, parc’ am mâncat un căcat de hipopotam la tot party-ul de az’noapte!

– Cioară, bălan, cioban.

– Bă, ce cool a fost, coae!

– Mire, scrum, şoric.

– M-am spart total, m-am facut blană!

– Dop, gheară, şale.

-Tre’ să-mi dai să duc şi la Roma nişte etnobotanice d-aseta d-ale voastre, că ruleaza fin Magicu’, frate!

– Cârlig, brusture, mazăre.

– Bă, si ţuica aia cum a fost!

– Moş, stână, ţarină.

– Nu tragem coae şi noi o liniuţă dacă tot te-ai trezit?

– Măceş, ciocârlie, baltă.

– Coae, vorbeşte şi tu să ne-nţelegem!

– Guşă, mătură, buză.

– Tragem coae?

– Melc, ţap, ţăruş.

Ş-aşa, Traian, care era rău-rău pe droguri proaste, l-a ucis pe Decebal, care era şi el pe acolo şi ştia prea multe.  Apoi, bucuros, Traian plecă la el acasă unde, împreună cu Antonello, Giovanni, Raffaella, Artemisa, Innocenza şi etnobotanicele noastre, dădu party-ul ăla de 123 de zile, cel mai mare şi mai costisitor evah.

Brânză.

Read Full Post »

– Buna seara, RCS/RDS/CACAMACA. Numele meu este Rotaru Rebutaneea Pubertaceea. Cu ce va pot ajuta?

– Mnaseara, ma numesc Asa si Asa si nu-mi merge internetul.

– Numele dumneavoastra si adresa?

– Asa si asa, strada Aia, numarul Acelasi, apartamentul fix Ala din care va sun. Nu merge de vreo 2 ore.

– N-am mai primit nici o sesizare la aceasta adresa, nu este nici o defectiune in zona.

– Aaam. Doamna, ca fapt divers, stiu sigur ca a mai sunat un vecin, acu’ vreo ora, deci trebuie sa existe o sesizare.

– Eu n-am nici o sesizare si eu nu pot verifica daca vecinul a facut reclamatie. Trebuie sa-mi spuneti codul de client al lui sau codul numeric personal ca sa verific daca a facut sau nu o sesizare.

( O.o cat succes, am dat peste o imbecila)

– Doamna! Nu-mi merge internetul si, uite, fac eu acum o reclamatie, o sesizare, cum vreti sa-i ziceti, iar ce mi-ati spus acolo cu CNP si tampenii d-astea nu are nici un sens, nu d-asta v-am sunat. In plus, nu ma tampiti pe fata, ca stiu ce vorbesc. Daca stiu sigur ca a mai sunat cineva inainte, iar dumneavostra ma luati cu prostii in loc sa trimiteti pe cineva pe teren sa vada care este problema, preferand sa va contraziceti cu mine pe nimicuri, atunci sunteti incompetenta. Gen.

– Tit-tit-tit!

Desigur, mi-a inchis. Ce-i drept, meritam, ca, mna, am fost neobrazata sau magarita sau d-astea, doar ca nu cred ca au voie sa inchida telefonu’-n nas, sa n-o dea afara ori smth. Doar clientul nostru, stapanul nostru, bullshit-bullshit, right?

Read Full Post »